Sursa: arhivă personală Salut. Am zece secunde să te impresionez. Poate mai puțin, pentru că deja dai scroll și aștepți concluzia acestui articol. Dacă răspunzi la următoarea întrebare tot în zece secunde, atunci închide liniștit fereastra, nu este un articol util. Vei găsi pe feed-ul tău ceva mai potrivit nevoilor tale. Să revenim. Întrebarea este: … Continuă să citești Cinci ceva-uri pentru progres
În creierul meu Sunt piese alandala de gânduri, Care mai de care, încercând să ajungă la suprafață Ca fiind CEA mai PLINĂ de SENS. Da, gândurile nu sunt neutre, sau masculine, Ci… sunt pentru femei! Căci, Bărbații nu au piese alandala, La ei nu există haos de gânduri, La ei există doar ”așa … Continuă să citești Despre ce mai aberăm zilele acestea?
Vă povesteam în articolele trecute despre cum am ajuns să pun bazele Asociației Building Hopes, alături de colegele și prietenele mele, Silvia și Anca, despre primul proiect al nostru Habits of People Expecting Success adresat tinerilor la început de carieră și am promis că revin cu o actualizare de informații despre cele mai recente activități ale noastre.
Acum doi ani, de ziua mea, am observat în lista de prieteni că cineva își dona ziua de naștere. Curioasă din fire, am intrat să văd despre ce era vorba. O lume plină de însemnătate și-a făcut astfel loc în mintea mea: dacă fiecare dintre noi ar dona câte 10-20 de lei pentru o zi … Continuă să citești Cadoul meu, viața lor
În viață avem nevoie de câteva miracole. Gândindu-mă la copilărie, îmi amintesc cu ușurință că nimic nu înceta să mă uimească în procesul zilnic de cunoaștere. Am început cu primele munci vara, la țară, când eram vânzătoare de roșii imaginare, castraveți, mere sau uneori prăjituri. Știți voi, banii aceia din frunze diverse, care erau atât … Continuă să citești Magie în bobul minții
Mi-a spus cineva odată că prind fluturi. Că-s visătoare și nu o să ajung prea departe dacă continui așa. Că viața e dură și trebuie să lupți, să te julești, ca să ajungi OM MARE.
În patru săptămâni, am scris patru povești. Cea dintâi e despre un zmeu și o babă. O femeie al cărei suflet e sleit de puteri, cu o dorință flămândă pentru viață. Zmeul a reușit să o reîntinerească. Sfârșit. Următoarea descria sufletul unui copil-erou, curajul său nemărginit suferind însă de prăpăstii interminabile. A reușit să și … Continuă să citești Terapie prin scris
Îi este bunică cuiva. Îi este mamă cuiva. Îi este și soție… cuiva. Dar cui îi pasă? Este doar o bătrânică așteptând un autobuz jerpelit, în ploaie, fără umbrelă, cu o vestuță de lână peste un pulover probabil lucrat chiar de ea. Astăzi am descoperit că nu sunt sigura ființă care mai coboară de la … Continuă să citești Cui îi pasă?
Știam că trebuia să fie o petrecere cu stil la care urma să particip, de asta eram sigură. Am ales să port o rochie neagră, care îmi atingea genunchii subtil și într-o crăpătură fină, ca de artă. Umerii goi trebuiau puși în valoare de o bijuterie fină, care să îmi evidențieze de asemenea, conturul gâtului … Continuă să citești O seară perfectă
Mereu am crezut despre mine că sunt o fire exotică și că îmi plac mâncărurile picante. Asta, până am constatat că îmi place mâncarea chinezească până la saturație: picantă, colorată și apetisantă. Din toată varietatea de mâncăruri, prefer însă, salatele și sosurile. Suuunt o delicatesă divină! Gurmandă, gurmandă și aproape… egoistă. Îmi e atât de … Continuă să citești Magicul share-ului
alexandrapopae.wordpress.com 