Erasmus, o sursă de noi orizonturi! |

20150906092746

Place François Rude – Dijon, France (Photo credit: Alexandrapopae) – 16.09.2015

Ultima seară a experienței Erasmus! Păreri, impresii, cum am vazut eu locul ăsta timp de cinci luni?!

Am întâlnit aici, o mică parte a Franței: Dijonul, creaturile cu viată în lumea lor, calme și chinuitor de odihnite, muștarul înțepător, arhitectura gotică, crestată, timpul însetat de vitează, circuitul nedreptăților la aceeași înălțime, doar sub o altă formă…multă branză și ”r ” -uri gâtuite, oameni drăguți sau neobișnuiți cu străinii, dușurile de dimineața crudă cu femei de serviciu dănsărețe, baruri pline de oameni peste patruzeci de ani, un atentat subit, care a fost uitat cum se uită toate într-o lună, prețuri la fel ca și în ROMÂNIA, dar raportate la alte salarii, vânzători de kebab doritori de zâmbete și nu de bacșișuri, Yoga la tot pasul, bicicleta la rang de ” supervedetă ”, alergatul pe ploaie în pantaloni scurți la zero grade șiiiiiiii multe, multe nopți nedormite în căutare de adevăr, cu fetele mele de suflet.

Am văzut FRANȚA subiectiv. Nu mi-am făcut așteptări, nu am vrut să știu dinainte. Am cunoscut totul pe moment, când am ajuns. Până și limba o cunoșteam modest. Dar a fost cel mai bun lucru pe care m-am hotărât să-l fac: să descopar momentul. Și am vazut-o subiectiv, da. Fără stereotipuri, așteptări sau ce am auzit de la unul – altul. I-am descoperit și părțile bune și părțile rele. Fiecare țară are puncte tari și puncte slabe. Dar eu i le-am atribuit singură Franței. Și este o țară puternică. Pentru că vrea, poate și își dorește să rămână acolo. Are un puternic atuu: oamenii care cunosc traiul bun și care vor să și-l mențină. MEREU își păstrează standardele ridicate.

Spunea o prietenă, că nu îi plac francezii, pentru că sunt neîngrijiți. Eu nu i-am descoperit așa. Știu când să fie îngrijiți și să își poarte rafinamentul. Femeile se îmbracă lejer într-un bar ( à propos de românce) și la magazin și știu când să îți scoată rochia de pe umeraș, atunci când sunt invitate la un soirée, la care se bea vin și se mănâncă specialități. Nu ai nevoie de machiaj când te duci la Yoga sau la facultate. Prioritatea ta e să te simți bine sau să fii focusată pe acumularea de cunoștințe, nu să faci parada modei. Nu se tem să iasă pe stradă în papuci, cu un coc răvășit sau nevopsite cu lunile, atât timp cât se simt bine în pielea lor. Mănâncă sănătos, nu își fac griji pentru prea multe cheltuieli ale casei, pentru că majoritatea stau în chirie, se mută când vor, nu au angajamente și se despart la fel de ușor. Viața pentru ei e frumoasă și nu neapărat pentru faptul că au o economie bogată și buzunarele pline, ci mai degrabă, pentru faptul că știu să valoreze ce au și sunt chibzuiți. Fără telefoane prea scumpe, mașini luxurioase sau cheltuieli anapoda, cum obișnuiesc unii dintre români. NU mănâncă mult, dar au gusturi bune. NU blamează pe alții, pentru că sunt prea ocupați cu treaba lor. NU te ajută doar ca să obțină ceva în schimb, ci doar pentru că așa e omenesc.

Unii români ar spune că sunt reci, aroganți și sfidători. Și nu îi contrazic. Sunt nedumeriți cum pot românii să vorbească trei limbi, în timp ce ei abia o vorbesc bine pe a lor. Dar francezii, prin natura neamului, refuză să vorbească o altă limbă decât cea maternă, naționalism exacerbat. Și de ce nu? Cum ar fi ca limba română să fie de circulație internațională, oare ar mai vorbi cineva franceza sau engleza ?..

”Sunt reci pentru că se pun prea mult pe primul loc : atunci când vorbim despre sănătate, bunăstare, alegeri. Nu se mai simt bine într-un loc, pleacă. Se despart pe capete și o iau de la început. Cu altă persoană, care a trecut prin aceeași poveste. Și ajung să se formeze familii ai căror părinți, au copii din trei, patru căsnicii diferite. Și cu toate astea, își trăiesc fericirea. Pentru ei nu există limite. MEREU și le depășesc”– Îmi povestea un amic francez cu care am legat o prietenie aparte.

Am descoperit în Franța lucruri pe care le știam, le-am mai întâlnit și sub alte forme, în oameni.

În ceea ce privește sistemul de învățare, am regăsit multe diferențe dar și asemănări. Studenții știu exact ceea ce vor și sunt foarte competitivi. Fiecare știa ce vrea și stia pentru ce lupta. Corecți la examene (pentru că sancțiunile sunt de 3 ori mai drastice decât în România), atenți la informația primită, prezenți la majoritatea cursurilor, având o strânsă relație cu profesorii lor, le-am apreciat determinarea și încrederea și le-am disprețuit naționalismul. Prea mult ego și superioritate. Într-un fel, li se părea că sunt prea mulți internaționali care îi ”invadează”, care știu mai mult decât limba lor maternă (unii cunoscând vreo cinci, șase), care erau descurcăreți și puși în fața destinului și care de multe ori, aveau o cunoaștere vastă asupra multor domenii și se implicau în multe acțiuni extrauniversitare.

Profesorii. Și implicați și mai puțin. Au fost și cursuri transparente, dându-mi sentimentul că știu de o viață limba franceză dar și altele de la care, nu am înțeles prea multe. M-am confruntat însă, cu multe situații de rasism. Am fost întrebată dacă sunt țigancă și mi-au fost prezentate, la curs, numai spețe cu românce prostituate, români cerșsetori și așa mai departe.

Au fost și experiențe mai puțin plăcute. Am trăit sub panica unui atentat. Din cauza acestui lucru, mi-am amânat călătorii, am mers cu spaimă la magazin, în metrou chiar și în cameră. Am trecut printr-o multitudine de stări. Am învățat să mă temperez în discuțiile aprinse, să ascult oamenii și să nu judec după prima impresie, să gestionez banii limitați și să mă bucur mai intens de lucrurile mărunte, să fiu pe cont propriu și să îmi întăresc mai bine prioritățile. Am simțit și cum mi se prăbușește lumea de sub picioare când am aflat de moartea bunicii mele, înainte cu câteva zile de începerea examenelor. M-am temut că o cedez. Dar spun eu, m-am mobilizat destul de bine.

Cinci luni de zile nu se descriu în trei pagini. As putea să scriu o carte despre experiența Erasmus. Aș putea să recomand, tuturor studenților dornici de aventură și de a încerca lucruri noi, să aplice. O să îi formeze cu o nouă viziune, un nou orizont. O să se descopere mai mult și o să își testeze limitele. O să le placă la nebunie și o să-și dorească să călătorească din nou!